Arta susținerii celuilalt

foggySă încurajezi o aptitudine, un vis sau o speranță înseamnă până la urmă a ajuta acest ceva să crească în celălalt. A încuraja ceva să crească într-un om nu este o treabă simplă de făcut. În primul rând, asta cere foarte multă atenție din partea mea și capacitatea de a privi lucrurile în profunzime. În al doilea rând, este nevoie de mult discernămînt pentru a distinge ce este sănătos pe termen lung să încurajezi în celălalt să se multiplice și ce nu. Este foartă fină această scindare și din punctul meu de vedere încurajatul devine astfel o artă și nu doar niște simple cuvinte spuse doar să liniștești persoana din fața ta. Am învățat de-a lungul timpului, fiind și eu la rândul meu în rolul de cel care are nevoie să fie mânat să facă ceva, că nu orice situație în care mă aflu și pentru care sper că se va termina frumos este ceva ce are nevoie de hrană. Poate are nevoie doar să fie săpată, înțeleasă și apoi lăsată să moară.

Vă dau un exemplu din experiența mea și anume o relație cu un băiat care m-a făcut acum patru ani să mă duc la prima ședință de consiliere psihologică. Astfel, am realizat că prin aceea relație ajunsesem de fapt să scot în „atmosferă” o ceață foarte densă în care trăiam „de-o viață”. Prin urmare, aceea relație nicidecum nu avea nevoie să fie încurajată ci înțeleasă, disecată în profunzimea stărilor pe care le trăiam în ea pentru ca eu să pot ieși de acolo. Frumos a fost că din acel moment, ieșind dintr-o iluzie și cu temele făcute, am început de una singură să încep să văd. Să văd cu ochii mei că băiatul acela nu este cel pentru care vreau să mai lupt sau să aștept ceva. În acel moment am putut să-mi găsesc tăria să îi spun ”Mi-ai predat deja un volum de lecții, du-te acum și la altele să le înveți!”. A fost greu dar din momentul acela nu ne-am mai văzut. „Nici nu mai aveți cum să vă vedeți.” au fost și cuvintele ghidului meu subliind forța cu care am putut să dau drumul și să las aceea relație să moară definitiv.

Ca prietenă și nu numai, observ cum mi se cere câteodată tacit  să răspund la îndoieli cu replici de genul ”Cu asta te măriți, el este bărbatul vieții!” Nu pot încuraja situații sau speranțe din viața cuiva în care observ că ceața acolo încă persistă. Pot doar să pun întrebări sau să mut atenția subiectului pe ce are de făcut acum sau, cu alte cuvinte, să îi transfer atenția pe lecția momentului. Dacă mi se cere ajutorul, treaba mea este să-l ajut pe celălalt să iasă din nebuloasa în care stă și nu să o încurajez. Asta pentru că o decizie asumată și finală poate fi luată cu maxim de discernământ doar după ce ne putem ridica vălul de pe ochi și ne putem uita la Soare. Până atunci este doar efort, muncă, multe întrebări de răspuns și constant senzația de plutire. Plutire în sensul că lucrurile încă nu se așează așa cum ne-am dori.

Am ales să punctez acest subiect al creșterii și încurajării celorlalți pentru că începând de astăzi planeta Jupiter intră în mișcare aparent retrogradă în semnul Balanței până în data de 9 iunie 2017. Balanța vine mereu cu lecții privin modul cum intercaționăm în relațiile de unu la unu, iar retrogradarea planetei Jupiter prin acest semn scoate la iveală în următoarele luni ceea ce încă nu am învățaț corect să facem în acest tip de relație. Relații de unu la unu atât ca iubiți, prieteni cât și ca colegi. Știți cum se zice, ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Este de urmat îndemnul, însă mulți dintre noi l-au adaptat cumva și la ”Ce ție îți place, altuia să-i faci!”. Ori convingerea asta nu prea ne ajută să funcționăm în doi, ci doar de unul singur. Pentru că în felul acesta, mereu ar fi vorba despre mine și despre cum eu mi-aș dori să se poarte alții cu mine fără să-l întreb pe celălalt de propriile lui nevoi în aceea relație. Dacă iubitului meu îi place să doarmă dezvelit, nu-i așa, îmi doresc din partea lui să nu presupună același lucru și despre mine. 🙂

La fel și în orice altă relație, încercați să acceptați faptul că ceea ce pentru voi poate fi cea mai gustoasă hrană pentru altul poate avea un gust de otravă. Este o perioadă foarte bună și de a face diferența între mine și celălalt, de a separa două entități distincte și de a nu le mai pune în aceeași oală. Atunci când pot să fac această separare, pot și să disting în celălalt comorile lui de comorile mele sau neputința lui de neputința mea. Încep de fapt să văd ce pot crește/încuraja acum în celălalt și ce nu.  Stimulați să crească în oameni valori reale pe care le vedeți și nu confuzia în care ei se află!

Cu drag, Niki

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s