Până la capăt?

childhood_memoriesVă spuneam data trecută, cum conștientizasem faptul că plăcerea singurătății, spune despre mine că trăsături ca egoismul și neasumarea sunt parte din mine. Și sunt, da. Pornind de la faptul că am început să mi le văd și accept, în ultima săptămână am pătruns în dedesubturile relației mele cu mama. Și am realizat că, egoismul meu a fost și al ei, dar manifestat altfel. Cert este că pentru ea, această trăsătură era în lumină și acceptată. Cum am înțeles asta? Pentru că draga de ea, m-a încurajat și mi-a zâmbit pentru momentele când eu am ales să fiu egoistă. Chiar față de ea. Momente pentru care, eu de altfel m-am învinovățit. Și uite cum tocmai lucrurile, a căror existență o refuzăm în noi, odată ce le primim, începem să le percepem și utilitatea.

Acum mulți ani, în momentele de suferință fizică ale mamei, puteam alege să mă întorc acasă și să nu îmi continui facultatea. Dar nu am făcut-o, de fapt nici nu concepeam să fac acest gest. Cu toate acestea, mai târziu am realizat că eu m-am învinovățit, pentru faptul că nu am fost prezentă lângă ea în acele momente. Partea bună acum este că, fără să mă gândesc atunci doar la mine, ceea ce ar fi putut urma cu siguranță nu ne-ar fi fost niciuneia de ajutor. Și ce liniștitor este să aduci la suprafață tot, și să ai în mână o balanță echilibrată.

Odată ce am început ceva, stă în firea mea să duc acel lucru până la sfârșit. Nu realizam asta despre mine, până când acum câțiva ani cineva mi-a spus ca asta este o trăsătură a mea. Însă am nevoie să mai fac pauze din când în când, să imi dau seama ce mai simt față de acel lucru. Altfel, ajung să acționez din automatism.

Sunt câteva săptămâni, de când începusem să simt că mă forțez pentru a mă duce la sală. Și asta în condițiile în care, până atunci mă porneam cu nerăbdare și bucurie. Ceva s-a schimbat, și cel mai probabil acum am nevoie de altceva. Însă nu asta este important, ci faptul că în această forțare m-am întrebat pentru prima oară, Dar de ce mă oblig să fac ceva, ce acum nu mă mai cheamă? Pentru că, am plătit un abonament la început de lună, mi-am răspuns. Deci mi-am asumat și în februarie să utilizez acel abonament de intrare. Și atunci, am văzut în acest mic detaliu cum țipa să se manifeste neasumarea mea. Și am lăsat-o, nemaiparticipând la nicio oră de aerobic. 🙂 Și astfel am înțeles că, responsabilitatea ce mă caracterizează, nu înseamnă să duc la bun sfârșit ceva, cu sacrificiu de sine sau a ceea ce simt.

De ce v-am povestit despre aceste două reprezentări ale mele de egoism și neasumare? Pentru a vă transmite partea bună, la a observa și accepta în noi, lucrurile care nu ne plac. Și pornind din acest punct, o să vedeți câte începeți să deslușiți din ceea ce eu sunt. Cum cele două planete personale, Mercur și Venus, se plimbă acum de mână prin semnul neuronal de aer al Vărsătorului, tranzităm cu toții o perioadă foarte bună pentru a ne deschide ochii. Aflate în sextil cu Uranus în Berbec, de la un simplu gând, putem ajunge brusc să facem un întreg puzzle. Iar în sextil cu Saturn în Săgetător, înțelegem de ce am putut acum să facem aceste asocieri și nu mai devreme. 🙂

Cu drag, Niki

tel: 0734010515

email: nicusoara_ionita@yahoo.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s