La finalul timpului

twinsNu am timp de pierdut, Mi-am pierdut timpul sunt afirmații pe care le-am tot auzit în jurul meu în ultimul timp.

Mi-am pierdut timpul – Relații de câteva luni până la ani de zile, sunt catalogate drept timp pierdut din viața noastră… . De ce? Pentru că la capătul drumului lor, nu am zărit rezultatul așteptat. Capătul drumulului este nevoie să fie motorul nostru și ceea ce ne face să înaintăm, însă nu îl putem face trofeul nostru.

Pentru că atunci când ajungem la final și ceea ce vedem acolo, e altceva decât credeam, atunci ne vom eticheta aceea călătorie drept un eșec. Și doar atât. Nefiind în stare să vedem de fapt că pe drum am câștigat atâtea lupte cu noi înșine și am trăit niște transformări. Da, călătoriți în urmă pe firul relațiilor pe care le considerați pierdere de timp, și o să vedeți câte momente o să găsiți în care aveți toate motivele să vă iubiți. Și tot atât de multe trofee de luat din urmă și de pus pe raft. 🙂

Nu am timp de pierdut – Nu ne putem da timp. Nu pot lăsa o relație să curgă așa cum se formează ea între mine și celălalt. În această categorie intră aceia dintre noi care văd drumul relației, în episoade dinstincte fiecare cu happyend-ul lui. Și dacă după primul episod (prima întâlnire, primul week-end împreună, prima vacanță), lucrurile nu au ieșit așa cum ne așteptam atunci „avem o problemă, nu ești ceea ce trebuie!” 🙂

Pe 23 ianuarie 2016 Venus își face intrarea în Capricorn, iar pe 24 ianuarie 2016 avem un  eveniment de Lună Plină în Leu. Două evenimente aflate sub directiva lui Saturn, cel care mai mereu are ceva să ne învețe despre asumări, timp și limite. Pentru că acestei Luni Pline i se alătură ingresul lui Venus, simbol al iubirii și relațiilor, cel mai probabil în săptămâna ce urmează putem găsi niște răspunsuri în această zonă. Ne putem înțelege rădăcinile reacțiilor când ne-am simțit îngrădiți sau din contră deși singuri fiind și în libertate, am tânjit autodistructiv la a ne simți protejați și în siguranță. Se pot de fapt debloca în noi emoții/trăiri, ce au stat împietrite mult timp și care ne-au împiedicat să putem face pași sau să știm unde să punem limite într-o relație.

24ian

 

Cum ajungem la echilibru, nu-i așa? Cum ne găsim puterea să înaintăm lângă un partener și până unde? Artă, știu. 🙂

Din experiența mea, puterea ne-o va da întotdeauna dorința de a ne schimba și de a crește. Și capacitatea de a înțelege în momentele grele, că soliditatea fundației unei relații nu o dă momentele line ale ei, ci modul cum gestionăm evenimentele care ne zdruncină. Și când spun a gestiona, nu mă refer la a închide ochii până trece cutremurul sau a fugi, ci a căuta motivul pentru care am ajuns acolo și ce este nevoie să schimbăm.

Până unde? După cum spuneam, fiecare moment zdruncinant cere schimbare și un nou mod de a continua potrivit pentru ambele părți la acel moment. Atât cât fiecare dintre ei poate duce. Adică până unde? Până în acel punct în care, ceea ce a devenit fiecare pe drumul acestei relații poate privi cu răbdare și curaj ceea ce se creează din nou între ei ca poveste. Poate nimic sau poate de acum înainte totul… .

Cu drag, Niki

tel: 0734010515

email: nicusoara_ionita@yahoo.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s