Afirmare și putere

Atunci când Axa Destinului (Nodurile Lunare) activează elementele foc (Leu) și aer (Vărsător) intuim că urmează o perioadă dinamică. Atâta timp cât Nodul de Nord în Leu se află în casa a IX-a a momentului (ghidul, cel care îi învață pe alții) iar Soarele în casa a VI-a (ocupație, job) această mișcare se va resimți mai ales în zona matur profesională. Aerul va întreține întotdeauna focul dar tot el îl poate și stinge atunci când viteza cu care vrem să se petreacă lucrurile depășește capacitatea noastră de a asimila suflul de schimbări care se îndreaptă spre noi. Din 9 mai 2017 și până în 5 noiembrie 2018 axa Nodurilor Lunare va traversa un tărâm regal al semnelor Leu-Vărsător, perioada în care cea mai importantă lecție care ni se va preda este cea a puterii asociate cu valorile materiale. Regalitatea sau măreția unui om nu o vom putea egala mai deloc cu poziția lui profesională sau socială iar cel mai interesant lucru de analizat în jurul nostru va fi să observăm verticalitatea și integritatea unui om atunci când se va afla lângă cel în care vede puterea.

Lupta pentru afirmare nu spune nimic despre capacitatea unui om de a fi leader, la fel și volumul de informații sau cunoștințe pe care îl deții nu este tot una cu a știi ce să faci cu oamenii din jurul tău, acei oameni de care devii responsabil ca leader să îi ghidezi în a-și găsi felia pe care ei se simt utili și sunt maxim capabili să performeze. În următorul an jumate ne vom învârti îndeosebi în jurul subiectelor afirmare și putere, lecții care vor aduce în prim plan faptul că urcarea ta pe scenă nu poate avea loc atâta timp cât tu nu ai capacitatea de a susține pe cei din echipa ta să urce la rândul lor. Este o lecție și ca urmare doar cu temele făcute vom putea păstra sau obține „eticheta” pe care ne-o dorim.

Drumul spre afirmare își are începutul în a-ți cunoaște și accepta în primul rând propriile slăbiciuni. Pentru că omul care vorbește de ceea ce nu poate sau nu se pricepe să facă este în același timp foarte conștient de cea mai putere a lui. Una fără alta nu se poate, pentru că putința va fi mereu în oglindă cu neputința în fiecare din noi. Astfel, atunci când eu fug de a-mi recunoaște propria slăbiciune voi căuta să o scot pe altuia în văzul lumii pentru ca eu să rămân, în mod iluzoriu, doar cu puterea. Făcând acest lucru, inconștient încerc să deviez atenția celorlalți de la propria-mi persoană către slăbiciunile altora, tocmai pentru ca alții să nu vadă în mine ceea ce eu nu pot.

Este un an jumate de muncă și dinamică, dar o muncă ale cărei rezultate se vor vedea doar acolo unde suntem autentici în ceea ce facem. Suntem autentici atunci când recunoaștem ceea ce nu știm să facem dar vrem și putem să învățăm sau atunci când recunoaștem ceea ce nu putem să facem și faptul că nici nu vom putea în timpul în care ni se cere. Și nu în ultimul rând, sunt autentic atunci când știu foarte bine care îmi este cea mai mare capacitate și lucrez prin ea pentru a performa în zona în care activez.

Zilele acestea vă recomand să reflectați la voi înșivă ca putere sau succes și imaginați-vă că pentru a avea toate acestea vi se cere un singur lucru, și anume, să puneți în centrul atenției tuturor cea mai mare neputință a voastră. Cum vă simțiți făcând acest lucru?

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , | Lasă un comentariu

Teama de eșec

Una din lecțiile importante ale vieții este aceea de a învăța să pierzi sau mai bine zis de a semnifica corect pierderea. Ni s-a inoculat ideea încă din copilărie, dar mai ales începând cu primii ani ai școlii, cum că a învăța să pierzi înseamnă a renunța. Și anume, acolo unde nu ai reușit ceva ce ți-ai propus trebuie să încetezi să mai ridici ochii sau să îți auzi glasul. Cu alte cuvinte, dacă eu am eșuat într-o zonă atunci eu în acel domeniu nu exist. Nu sunt necesare cuvinte din partea altora ca să preluăm această convingere și din nefericire este unul din principiile cu care trăim o viața fără să ne dăm seama că îl avem bine întipărit în noi. Cu siguranță fiecare am trăit momente când în mijlocul unei înfrângeri am căutat în interiorul nostru speranța și pornind de aici alt drum sau altă soluție de a ajunge acolo unde ne dorim. Despre aceste momente vorbim acum, când trăind sentimentul unei bătălii pierdute întotdeauna se găsește cineva să te convingă că nu mai este cazul să continui războiul acum că ai pierdut până și a o suta bătălie.

A învăța să pierzi nu înseamnă a renunța ci a-ți accepta pierderea, a o trăi ca mai apoi să poți discerne de fapt ce ai reușit să câștigi în aceea bătălie. Este foarte important să îți dai voie să simți în interiorul tău un eșec pentru că asta te face să EXIȘTI și să găsești puterea de a continua în aceea zonă a vieții tale. Nu ai ajuns unde ți-ai dorit, dar ce resurse ai găsit în tine să duci aceea bătălie? Pune degetul pe ele pentru că vei avea nevoie de aceste rezerve în următoarea înfruntare spre care ești ghidat. Pe scurt cam asta înseamnă a-ți învinge teama de eșec, și anume a-ți asuma mai multe pierderi, din care ai și de câștigat, pentru a învinge un război. Când nu îți poți asuma eșecul unei călătorii, care este parte din înconjurul lumii tale, cu siguranță teama de eșec este cea care te va face ca după prima călătorie să te întorci de unde ai plecat.

În data de 26 aprilie 2017 se perfectează un eveniment de Lună nouă în Taur în casa a IX-a momentului. O casă care ne arată după ce convingeri funcționăm și unde își au acestea rădăcinile. Teama de a pierde este adusă la suprafață destul de evident în următoarea perioadă, la fel și reacțiile ce se nasc de aici față de noi înșine sau față de ceilalți. Lecția principală pe care o marchează acest eveniment de Lună Nouă este teama de eșec și cum ne conduce ea alegerile în viața de zi cu zi. De fapt este o avanpremieră la perioada ce urmează până în data de 16 mai 2017, când planetele Marte (teama, cel care are de luptat) și Mercur (discernământul, cel care mai are de învățat) sunt în recepție mutuală de domiciliu. Cu alte cuvinte, mentalul este unul foarte ascuțit acum și putem conștientiza destul de spontan de unde își are rădăcinile teama noastră de eșec și cum ne raportăm la ea.

Vă doresc zile cu maximă luciditate!

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Eu pot, rămâne să și vreau

Îmi pot defini starea de fericire doar atunci când stând în ceea ce mă doare îmi găsesc forța să-i dau și suferinței propria definiție. Pentru că acolo unde caut lumină se înțelege de la sine că există un întuneric care mă sperie și mă constrânge. Altfel nu aș căuta-o. Devine frumos și evolutiv pentru fiecare din noi perioada de după momentul când am atins aceea lumină care mă face fericit. Pentru că din acel moment, în orice întuneric aș cădea sau m-aș regăsi nu mai există nimic de neînvins. Am încredere în mine că odată ce am găsit drumul spre Soare, în orice necunoscut m-aș provoca să mă avânt de acum înainte voi putea găsi întotdeauna drumul înapoi spre casă. Iar asta mă face să mă definesc ca un OM invincibil în fața temerilor sau îndoielilor mele. Din acel moment știu că pot, iar asta pune o cărămidă la ceea ce se numește stimă de sine.

Una din lecțiile de viață pe care le simbolizează semnul Taur este legat de stima de sine și încrederea în forțele proprii. Normal că drumul acestei lecții este diferit pentru fiecare dintre noi, însă toate drumurile acestei lecții au un nod comun pentru toți și anume iubirea și descătușarea inimii. Să încerci să ocolești acest nod este ca și cum vrei să te simți hrănit dar nu vrei să mesteci și să deguști mâncarea pentru asta.  Ai putea fi hrănit prin perfuzii dar prin asta ar însemna că alegi să fi un om bolnav, imobilizat la pat și fără de putere. A degusta înseamnă a simți, a percepe și mai apoi a defini ceea ce simți. Simți mâhnire sau întristare? Nu fugi din aceea stare ci mai degrabă încearcă să identifici ceea ce te duce acolo. Nu uita că drumul spre lumină îl avem de parcurs doar prin întuneric!

Acum câțiva ani, mi-am spus cu cea mai mare convingere, mai precis prin noiembrie 2014, că ”Vreau să fiu fericită!” și mi-am repetat asta de multe ori pe drumul meu. Cu cât cauți acel ceva care știi că îți aduce împlinirea, paradoxal, cu atât mai mult „negru sub unghie” ți se arată că ai de înțeles și curățat. Iar cu fiecare pas, ai nevoie de și mai multă determinare pentru a-ți continua lupta. M-am simți de multe ori amăgită sau ca și cum cineva mi-a arătat răsplata de la capătul drumului însă nu mi-a arătat tot ceea ce aveam de făcut până la a o primi. Doar știam că acest drum pot să-l parcurg. Este foarte frustant să lupți pe bucăți crezând că cu fiecare izbândă aceasta este si finalul cursei și „decernarea premiilor”. Este frustrant prin prisma acelui moment când realizezi că pănă la răsplată, încă, mai ai ceva de făcut. A fost întunericul meu și ceea ce am lăsat în urma mea din trecutul altor vieți. Acel „negru de sub unghie” pe care mi l-am definit și curățat, poveste care pentru mine s-a încheiat în ziua de 5 aprilie 2017.

În zilele de 5, 6 aprilie 2017 am parcurs cu toții o zonă de vid și de trecere între două lumi simbolizat de aflarea planetei Saturn în punctul său de stație înainte de retrogradre. Aceste zile au fost cumva o ultima șansă, pentru cei care și-au făcut niște teme, în care se putea trece dintr-o veche poveste într-una nouă. Am învățat, în luna de zile premergătoare datei de 5 aprilie, că nu este îndeajuns să realizezi ceea ce ți-ai luat de îndeplinit și să atingi un prag. La capătul drumului a trebuit să fiu foarte fermă cu mine însămi și cu celălalt că voi trece, singură sau de mână cu el, de acest prag în altă poveste. Știam că fără acestă trecere nu am cum să valorific tot ceea ce am realizat în ultimii doi ani jumate. Interesant este că această determinare și acest ultimatum pe care l-am simțit a-l pune au fost necesare pentru a putea ieși din vechea poveste, pentru a putea delimita și pentru a tranșa ceva vechi de ceva nou. Să-l las pe celălalt să decidă trecerea acestui prag de mână cu mine prin această zonă de vid, a fost momentul când am înțeles că doar așa îmi puteam primi răsplata. Și anume prin determinare, asumarea unei iubiri pierdute și oferirea liberului arbitru celuilalt să decidă pentru viața lui.

Asumată pe pierdere fiind, mare mi-a fost mirarea când celălalt a luat decizia să mă însoțească în această trecere. Sunt fericită că am ajuns aici în noua poveste de mână cu el, moment în care pot să-mi definesc atât durerea cât și starea mea de fericire. Le pot distinge dar foarte interesant este cum una fără altă nu există, cum se întrepătrund și cum își fac loc una alteia să se manifeste.

Suferința este aceea cupă de vin pe care o ai de băut până la ultimă picătură pentru a-i putea înțelege darul, și anume starea de fericire și beatitudine care se naște în tine după ce ai degustat tot ce ți-ai turnat în pahar.

Printre altele, mâine avem un eveniment de Lună Plină în Balanță care ne amintește tocmai de drumul definirii acestei stări de fericire și lecția descătușării inimii noastre pentru a ajunge la stima de sine.  Astfel, vă doresc deschiderea să degustați vinul pe care vi l-ați luat de băut și perseverența necesară după fiecăre înghițitură!

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Ochii care te privesc cu căldură

Cu toţii ne dorim să fim mai mult şi mai capabili sau cel puţin mimăm acest lucru de multe ori. Spun că mimăm pentru că a fi mai mult presupune efortul transformării a ceea ce am fost ieri sau în trecutul nostru și nu alegerea a aceluiași eu care am fost ieri.

Axa Nodurilor Lunare sau Axa Destinului reprezintă în astrologie axa formată de două puncte virtuale aflate în opoziţie, puncte în care orbita Lunii interesectează Ecliptica. Nodul de Nord reprezintă dharma, sensul şi misiunea acestei încarnări, pe când Nodul Sud reprezintă karma, ceea ce avem de înţeles, transformat şi încheiat din trecutul altor vieţi. Modul cum ne raportăm la acest Nod Sud şi cât de mult muncim să ne înţelegem acolo ca emoţii, afecte, neputinţe şi trăiri este direct proporţional cu avântul pe care ni-l luăm în misiunea personală în această viață spre Nodul Nord. Să înţelegem cine am fost în acest punct karmic, Universul şi ghizii noştri ne trimit în diverse experienţe de viaţă, ne naştem într-o anumită familie pentru a putea observa şi conştientiza cine am fost noi în trecut şi cum se manifestă acel Eu în viaţa pe care o trăiesc acum. Ce mi-am dat seama din munca mea de până acum este faptul că nu ţi se poate deschide o poartă prin care să evoluezi în această viaţă (dharma) atâta timp cât tu însuţi nu ai luat decizia de a deschide o uşă în trecutul altor vieţi (karma), o uşă pe care să intri şi să încerci ca ceea ce găseşti acolo să transformi şi să arzi. Doare al naibii de tare transformarea pentru că presupune suferinţa arderii a ceea ce ne împiedică acum să fim mai mult. Nebun să fiu să mă pun singur „pe rug”, ar spune unii. Într-adevăr, acest lucru presupune un sacrificiu de sine, este o pierdere pentru că vom privi arzând nu numai ceea ce ne ţinea în suferinţă, frustrările sau stagnarea ci „beneficiile” pe care ni ne luăm jucând rolul unui Eu toxic.

Când tu vei pune mâna pe clanţa unei uşi să o deschizi pentru a face curăţenie în trecut, Divinitatea va deschide vizibil în acelaşi moment o altă uşă pentru tine prin care să poţi intra şi să descoperi alte resurse ale tale. În fața ta există o uşă deschisă dar prin care nu poate păşi nimeni în locul tău. Nimeni nu îţi poate urma misiunea decât tu însuţi, iar decizia îţi aparţine. Presupune curaj să atingi mânerul clanţei dar şi să pășești dincolo de prag. De aceea majoritatea dintre noi sunt cei care rămân în faţa unei uşi mult timp din viaţa lor cautând oportunităţi în orice altă parte în afară de locul unde li s-a deschis o cale, uşa din faţa lor. De ce? Poate pentru că este prea aproape de mine, acum şi nu mâine, iar asta pune presiune pe mine să nu mai amân. Pentru că mi se cere prezenţă, acţiune şi curaj şi prefer mai degrabă să plătesc pentru fuga şi comoditatea mea preţul de a fi veşnic victima neputinţei. Atunci când caut şansele în altă parte fug de fapt de misiunea vieţii mele, fug de fapt de singura şansa palpabilă pe care o am acum şi sfidez deschiderea care mi se oferă spre o altfel de viaţă.

Luna Nouă în semnul Berbec din 28 martie 2017 este însoțită îndeaproape de planeta Venus, aflată în mișcare retrogradă tot în semnul Berbec. Aceasta formează cu Axa destinului aspectele de inconjunţie 150gr. (Venus R – Nodul de Nord) şi semisextil 30gr. (Venus R – Nodul de Sud). Cu alte cuvinte, nu mă forţează nimeni şi nimic să stau în banca mea (karma) ca şi până acum iar asta mă linişteşte. Sunt relaxat poate pentru că este vorba doar de o singură persoană şi de o uşă deschisă pe care pot să intru. Nu ştie nimeni de această uşă, decât eu şi cu tine iar asta mă linişteste din nou, pentru că pot fugi fără să dezamăgesc multă lume. Decât pe tine, tu care oricum poţi duce, tu care mă cunoşti cum sunt şi ai cărui ochi m-au privit întotdeauna cu căldură fără nicio lacrimă de judecată asupra mea.

Această Luna Nouă în Berbec succede momentului de echinocţiu de primăvară, ingresul Soarelui în Berbec din 20 martie 2017. În preajma acestui eveniment de Lună Nouă se urseşte cumva mersul lucrurilor pentru cel mult un an de zile de acum înainte. De aceea alegerile noastre de acum vor avea un impact mai puternic în viitorul apropiat decât putem contura acum cu ochii minţii. Fiind în conjunţie cu planeta Venus, aflată în mers aparent retrograd, tot ceea ce vom îndrăzni să facem acum ni se cere să alegem în inimă. Pentru că doar așezați în lumina iubirii, teama şi întunericul nu pot să ne stăpânească. Nefiind forţaţi acum de nicio împrejurare, tendinţa este să alegem ce este mai comod, ce ştim deja să facem fiind pătrunşi de teama unei noi vieţi, de misiunea pe care o avem de împlinit. Iar când vei alege ia în considerare că poate cea(cel) care te priveşte cu iubire fără să te judece are de urmat alături de tine misiunea vieţii ei(lui). Iar fără tine este ca şi cum ar merge fără un picior pe propriul drum, chiar dacă va reuşi să-şi menţină în lipsa ta echilibrul.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Față în față

Opoziția în astrologie este un aspect dinamic al contrariilor și al conflictului la vedere sau stând față în față fără să am un as în mâneca sau un cuțit de rezervă prin care să pot înjunghia pe la spate „inamicul”. De aceea se și consideră casa VII (tu), opusă casei I (eu), ca fiind într-o astrogramă casa dușmanilor văzuți și știuți. Fața în față este din punctul meu de vedere cea mai benefică poziție atunci când vrei să închei un parteneriat sau atunci când ai o discuție cu partenerul de cuplu și vrei ca ea să fie constructivă. Mi-am dat seama de acest lucru de curând când în timpul unei discuții contradictorii cu cineva drag m-am așezat spontan pe un scaun în fața lui păstrând o distanță prielnică pentru oxigenare. Spontan, astfel încât să nu apuce să-mi întoarcă spatele și să-și poată ascundă ochii de privirea mea. Pentru că odată ce eu am curajul de a privi în ochi ceva ce nu îmi place, va prinde și celălalt curaj să aducă în lumina atenției lui acel lucru la care să reflecteze.

Tot din această poziție de duel se consideră că se formează și o masă a negocierilor, acolo unde dacă eu cer celuilalt să ducă gunoiul zilnic el îmi poate spune că va face asta în schimbul unei cămăși călcate în fiecare dimineață. Însă, sunt lucruri care se pot negocia într-un parteneriat pentru a putea merge înainte și alte materiale de lucru care nu pot fi plimbate de la unul la celălalt, pentru că ele reprezintă fundația acelui cuplu. Dacă angajamentul de a duce gunoiul sau de a călca o cămașă se poate schimba de la unul la celălalt, angajamentul de a fi loial atâta timp cât ești în acel cuplu este comun ambilor parteneri și reprezintă structura de bază a cuplului. La fel și în afaceri, există termeni contractuali care trebuie respectați de ambele părți și aspecte care sunt negociabile între părți sau cu alte cuvinte beneficii care au efect de o parte în condițiile respectării unui angajament de cealaltă parte.

Atât în zona profesională cât și în iubire, sunt două „straturi de pământ” pe care se poate așeza un parteneriat benefic ambelor părți. Unul de bază care ține în picioare acel contract și fără de care „în doi” nu ar putea să existe și un strat în care dorințele se pot negocia și în care lucrurile sunt într-o mișcare continuă. În această a doua zonă au loc de fapt luptele și contradicțiile între cei doi, conflicte fără de care nu ar exista evoluție în cuplu. Și tot în această zonă doi oameni pot rupe în mod sănătos un parteneriat atunci când în această uniune cei doi simt că nu se mai hrănesc și că nu mai evoluează ca indivizi. Se poate termina un parteneriat fără să cutremurăm primul strat pe care am stat împreună până acum dar pentru asta este nevoie de curajul ambelor părți de a sta față în față, de a spune lucrurilor pe nume și a accepta o realitate. Și anume, că acolo unde lucrurile se pun de regulă în mișcare acum nimic nu mai are viață.

Când doi oameni se despart din stratul doi de așezare, chiar dacă doare, lucrurile sunt făcute în lumină, cu sinceritate și cei doi își vor continua drumul păstrând în structura lor acel strat unu pe care au crescut până atunci. Ieși dintr-o astfel de experiență ca și cum s-a așezat ceva în tine și te-ai ancorat mai mult în viața ta. Când doi oameni se despart din stratul unu de așezare, lucrurile sunt făcute pe ascuns, acei termeni comuni ai parteneriatului sunt nerespectați și apare durerea faptului că ai fost înșelat și zdrobit. După o astfel de despărțire îți continui drumul debusolat și panicat, fără să poți păstra în tine aceea fundație pe care până atunci ai crescut, fără să îți poți de fapt integra aceea relație și acel timp petrecut în doi.  Ieși dintr-o astfel de experiență ca și cum porți un gol în tine și de care vei fugi de acum înainte cât poți de mult pentru a nu-l mai simți.

Este o vreme a privitului în ochi, a opoziției și a alegerilor. Pe axa Berbec – Balanță sunt acum mișcări astrale care simbolizează o posibilă ruptură/tranșare a unor parteneriate dar și o posibilă ruptură/ tranșare între Cine am fost eu ieri? și Cine vreau sa fiu eu mâine? Dacă această tranșare o ai de făcut în tine însuți, fă-o după ce ai pus pe foaie toate experiențele și ți-ai integrat aceea perioadă. Dacă această ruptură crezi că o ai de făcut într-un parteneriat, fă-o de data asta în lumina ochilor celuilalt. Oricum ar fi genul acestei tranșări în viața ta, cu siguranță va aduce cu sine și o schimbare de destin [Saturn în Săgetător face un aspect fluent la axa Berbec (tranzitează Venus retrograd și Marte, Uranus în mișcare directă) – Balanță (tranzitează Jupiter retrograd)].

În perioada 4 martie – 15 aprilie, planeta Venus este în mișcare retrogradă și activează necesitatea unei revizuiri individuale. Este o perioadă cu analiză, concentrare, forță și curaj. Și mă opresc aici cu povestea mea pentru că restul o să fie interpretarea voastră personală a ceea ce vi se transmite de către călăuzitorii voștri să urmați.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Așa cum ți-am promis

waiting-for-youCând într-o astrogramă observăm că multe din planete se adună în jurul Nodului Sud (simbol al trecutului) vorbim despre o călătorie în trecut, ceva ce am lăsat neterminat sau ceva ce am promis că vom face și nu am putut îndeplini. Duminică 26 februarie 2017 se perfectează un eveniment de Lună Nouă în semnul Pești, iar săptămâna aceasta nu reprezintă altceva decât o trecere în viteză și înapoi prin tot ceea ce am lăsat în urma noastră retrăind cumva propriile afecte cât și ale celuilalt implicat în această promisiune. Tumultoasă sau nu, această călătorie către ceea ce am promis că vom face nu a început de curând dar ceea ce pot sigur să vă spun este că acum suntem foarte aproape de o destinație și de un deznodământ. De ce? Pentru că Soarele, guvernator de Ascendent al momentului, semnifică în acest caz ceea ce se va naște din această lucrare. În plus față de rolul de guvernator, Soarele apune în ziua de 26 decembrie într-un aspect de Lună Nouă și totodată eclipsă inelară de Soare*. Un nou început dar unul a cărui trecere din neființă în ființă se va juca pe o scenă a trecutului și ale cărui efecte pot transcende în viteză realitatea în care ne aflăm acum.

26feb2017

Mă descarc acum de orice încordare din fiecare celulă a corpului meu și îmi dau voie să fac asta pentru că am ajuns unde am promis că ne vom întâlni sau pentru că mă găsești în locul unde mi-ai cerut să te aștept deși mulți mi-au spus că sunt un om nebun.

Am realizat că promisiunile care îl fac pe celălalt să aștepte sau îl țintuiesc într-un anume loc și moment din viața lui nu numai că nu pot fi șterse dar cumva ele ne trag către împlinirea lor oricâte vieți au trecut peste noi. Ele reprezintă ceva ce mi-am asumat, nu am putut împlini și nici nu am putut comunica în vreun fel celuilalt acest lucru despre mine că ar fi intervenit între timp. Promisiunea mea răstignește pe celălalt atunci când el nu aude din partea mea faptul că nu am putut, atunci când el însuși nu mă poate vedea cu capul plecat cerându-i iertare sau atunci când nu poate vedea în ochii mei durerea neputinței. Să presupun că celălalt a înțeles din tăcerea mea că nu voi face ceea ce am promis este rețeta cea mai potrivită către imobilizare și stagnare. Durerea există oricum însă arătându-i neputința mea, după suferința acel om va putea pleca din locul în care eu i-am cerut să mă aștepte. Altfel, va rămâne acolo până eu voi reuși să revin. Și totuși, în unele cazuri poate chiar asta își doresc amândoi și anume să se aștepte, să se regăsească din nou, să-și reînvie promisiunile făcute și să-și descopere puterea de a iubi.

Iar când vei reveni și îl vei găsi tot acolo, să dai răgaz acelui om să te privească, să te atingă și să plăngă. Pentru că aceeași tensiune și durere pe care tu ai simțit-o întorcându-te spre el, a simțit-o și el așteptându-te. Ură și iubire, neîncredere și încredere sau război și pace sunt barometrii emoționali ai un drum pe care îl străbatem pentru a conștientiza cea mai adâncă rană a noastră. Un drum al crucii, al răstignirii și durerii care urcat cu crucea în spate ne promite minunea Renașterii.

Vă doresc o vreme a regăsirilor frumoase și împlinirea promisiunilor făcute!

Cu drag, Niki

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eclipsa_de_Soare_din_26_februarie_2017

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eclips%C4%83_de_Soare

 

Publicat în Articole | Etichetat , | Lasă un comentariu

Arta susținerii celuilalt

foggySă încurajezi o aptitudine, un vis sau o speranță înseamnă până la urmă a ajuta acest ceva să crească în celălalt. A încuraja ceva să crească într-un om nu este o treabă simplă de făcut. În primul rând, asta cere foarte multă atenție din partea mea și capacitatea de a privi lucrurile în profunzime. În al doilea rând, este nevoie de mult discernămînt pentru a distinge ce este sănătos pe termen lung să încurajezi în celălalt să se multiplice și ce nu. Este foartă fină această scindare și din punctul meu de vedere încurajatul devine astfel o artă și nu doar niște simple cuvinte spuse doar să liniștești persoana din fața ta. Am învățat de-a lungul timpului, fiind și eu la rândul meu în rolul de cel care are nevoie să fie mânat să facă ceva, că nu orice situație în care mă aflu și pentru care sper că se va termina frumos este ceva ce are nevoie de hrană. Poate are nevoie doar să fie săpată, înțeleasă și apoi lăsată să moară.

Vă dau un exemplu din experiența mea și anume o relație cu un băiat care m-a făcut acum patru ani să mă duc la prima ședință de consiliere psihologică. Astfel, am realizat că prin aceea relație ajunsesem de fapt să scot în „atmosferă” o ceață foarte densă în care trăiam „de-o viață”. Prin urmare, aceea relație nicidecum nu avea nevoie să fie încurajată ci înțeleasă, disecată în profunzimea stărilor pe care le trăiam în ea pentru ca eu să pot ieși de acolo. Frumos a fost că din acel moment, ieșind dintr-o iluzie și cu temele făcute, am început de una singură să încep să văd. Să văd cu ochii mei că băiatul acela nu este cel pentru care vreau să mai lupt sau să aștept ceva. În acel moment am putut să-mi găsesc tăria să îi spun ”Mi-ai predat deja un volum de lecții, du-te acum și la altele să le înveți!”. A fost greu dar din momentul acela nu ne-am mai văzut. „Nici nu mai aveți cum să vă vedeți.” au fost și cuvintele ghidului meu subliind forța cu care am putut să dau drumul și să las aceea relație să moară definitiv.

Ca prietenă și nu numai, observ cum mi se cere câteodată tacit  să răspund la îndoieli cu replici de genul ”Cu asta te măriți, el este bărbatul vieții!” Nu pot încuraja situații sau speranțe din viața cuiva în care observ că ceața acolo încă persistă. Pot doar să pun întrebări sau să mut atenția subiectului pe ce are de făcut acum sau, cu alte cuvinte, să îi transfer atenția pe lecția momentului. Dacă mi se cere ajutorul, treaba mea este să-l ajut pe celălalt să iasă din nebuloasa în care stă și nu să o încurajez. Asta pentru că o decizie asumată și finală poate fi luată cu maxim de discernământ doar după ce ne putem ridica vălul de pe ochi și ne putem uita la Soare. Până atunci este doar efort, muncă, multe întrebări de răspuns și constant senzația de plutire. Plutire în sensul că lucrurile încă nu se așează așa cum ne-am dori.

Am ales să punctez acest subiect al creșterii și încurajării celorlalți pentru că începând de astăzi planeta Jupiter intră în mișcare aparent retrogradă în semnul Balanței până în data de 9 iunie 2017. Balanța vine mereu cu lecții privin modul cum intercaționăm în relațiile de unu la unu, iar retrogradarea planetei Jupiter prin acest semn scoate la iveală în următoarele luni ceea ce încă nu am învățaț corect să facem în acest tip de relație. Relații de unu la unu atât ca iubiți, prieteni cât și ca colegi. Știți cum se zice, ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Este de urmat îndemnul, însă mulți dintre noi l-au adaptat cumva și la ”Ce ție îți place, altuia să-i faci!”. Ori convingerea asta nu prea ne ajută să funcționăm în doi, ci doar de unul singur. Pentru că în felul acesta, mereu ar fi vorba despre mine și despre cum eu mi-aș dori să se poarte alții cu mine fără să-l întreb pe celălalt de propriile lui nevoi în aceea relație. Dacă iubitului meu îi place să doarmă dezvelit, nu-i așa, îmi doresc din partea lui să nu presupună același lucru și despre mine. 🙂

La fel și în orice altă relație, încercați să acceptați faptul că ceea ce pentru voi poate fi cea mai gustoasă hrană pentru altul poate avea un gust de otravă. Este o perioadă foarte bună și de a face diferența între mine și celălalt, de a separa două entități distincte și de a nu le mai pune în aceeași oală. Atunci când pot să fac această separare, pot și să disting în celălalt comorile lui de comorile mele sau neputința lui de neputința mea. Încep de fapt să văd ce pot crește/încuraja acum în celălalt și ce nu.  Stimulați să crească în oameni valori reale pe care le vedeți și nu confuzia în care ei se află!

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , | Lasă un comentariu