Greșeala este omenească

Asumarea presupune, printre altele, capacitatea de a-ți recunoaște acțiunile mai puțin lăudabile într-o anume situație, acțiuni care pot fi de genul:

  • a omite să faci un anume lucru,
  • a schimba cursul unei misiuni într-o direcție greșită ca urmare a unei decizii personale etc.

Greșeala este omenească dar atunci când aceasta nu este recunoscută în fața celuilalt se traduce prin neasumare. Atunci când nu accepți la tine însuți faptul că ai greșit nu poți să accepți nici abaterile celorlalți și asta duce la nașterea unor reacții impulsive de a pune pe ceilalți la zid și de a-i pedepsi. Și cum infinitul din jurul nostru se conturează prin polarități, atâta timp cât eu sunt perfect inseamnă că celălalt poate fi doar imperfect iar asta devine inadmisibil. Cu cât eu pot mai mult să îmi accept greșelile și să mă scuz în fața celuilalt cu atât mai mult în ochii mei se va oglindi un om asemănător mie, mult mai aproape de mine și cu care pot să mențin un echilibru.

„Îmi cer scuze” se simte de partea cealaltă și este unul autentic doar după ce eu însumi am putut să exprim ceea ce s-a întămplat sau cum mă simt legat de aceea situație. Un om care își asumă o poziție de putere și poate să o ducă este acela care atunci când va primi „o palmă” aceasta nu se va resimți dincolo de el. Tocmai, pentru că și-a asumat-o și reușește să o conțină fără să se ferească de ea și să o proiecteze mai departe pe alții din jur. Astfel, un om asumat în fața greșelilor creează el însuși un zid de apărare pentru ceilalți pe care îi coordonează și nu îi va lipi de un zid al pedepsei atunci când aceștia vor greși la rândul lor.

În mare, până la sfârșitul lunii iulie opoziția Venus în Gemeni – Saturn în Săgetător frânează simțitor tendința de a da vina pe alții (Venus în aspect de sextil cu Uranus în Berbec) sau de a căuta un țap ispășitor pentru situații în care am contribuit la nașterea unor neajunsuri. Eu una sper că o să se audă în jurul nostru exprimări care presupun mai mult decât „Nu eu, ci …”. Este un moment prielnic pentru a vă cunoaște reacțiile vizavi de propriile greșeli, de a face un efort al exprimării lor și de a urmării efectele post-asumare.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nedreptatea și granițele de care nu pot să trec

De ce ne este atât de greu să exprimăm ceea ce apreciem la oamenii din jurul nostru? Am observat cât la îndemână ne este o judecată aspră în comparație cu o apreciere sau a exprima constructiv ambele laturi, de genul îmi place/nu îmi place.

Devine un lux să apreciezi ”puținul frumos” dintr-un om atunci când poate punerea celuilalt într-o lumină bună de către tine însuți ar însemna ca tu să oferi mai mult altuia decât au făcut-o alții pentru tine. Iar acest lucru ți se pare nedrept.

Această judecată, inconștientă de multe ori, între ceea ce noi am primit și ce putem oferi altora nu face altceva decât să ne oprească din a aduce vieții noastre un plus valoare, de a depăși acele limite setate nouă de către alții. Luați orice temă din viața voastră la care ați înțeles că aveți de lucrat acum și cântăriți-o prin prisma nedreptății. Pentru că acolo unde intervine judecata drept/nedrept se află gardul de care tot încercați să treceți și nu reușiți să găsiți poarta de ieșire. Dacă, de exemplu, mi-am dat seama că ocolesc să depun efort acolo unde și îmi doresc să realizez ceva, aș putea să mă privesc de-a lungul timpului prin prisma nedreptății și să contemplu la tema „efort”. Poate eu nu pot depune aceste efort nici măcar pentru mine și ale mele dorințe, tocmai pentru că nici măcar mama mea nu l-a depus să mă păstreze la sânul ei și să mă hrănească. Iar acest lucru, inconștient, îl evaluez ca fiind nedrept.

Pe de altă parte, atâta timp cât pentru mine ceva este nedrept, înseamnă că încă nu am ajuns să pot ierta aceea persoana care mi-a oferit mai mereu critică și deloc apreciere sau femeia care m-a născut și care nu a depus efortul să fie mamă pentru mine. Atunci când refuz să apreciez pe ceilalți sau atunci când refuz să depun efortul de a mă crește, realizez poate că ăsta e singurul meu strigăt de răzbunare și singura modalitate de a-mi exprima durerea nedreptății trăite.

Din data de 9 iunie 2017, planeta Jupiter revine în mers direct prin semnul Balanței, semn pe care îl va tranzita până în data de 10 octombrie 2017. Aceste zile, premergătoare momentului de stație între retrogradare și mers direct, sunt foarte favorabile identificării contrângerilor pe care noi înșine ni le hrănim atunci când ceea ce a fost nedrept nu poate fi iertat. Sunt judecătorul suprem în această situație și nimeni nu îmi poate combate sentința decât eu însumi. Aleg să stau închis între pereții croiți de ceea ce a fost nedrept sau aleg să înțeleg rostul suferinței prin care am trecut și să contrabalansez talerul Balanței spre celălalt pol, și anume în a oferi mai mult decât alții au făcut-o pentru mine. Cu Jupiter (Marele Benefic, Justițiar dar și simbol al eliberării) aflat în Balanță (simbol al contrabalansării, mișcării în oglindă) avem șansa în următoarele patru luni să ne eliberăm punând pe celălalt taler mai mult din ceea ce alții nu au putut să facă pentru noi. Numai așa, ceea ce odinioară ne ținea la pământ poate începe să se ridice și astfel ridicându-ne putem privi toată povestea din altă perspectivă. Cu alte cuvinte, poarta de ieșire (cheia eliberării) pe care ne-o arată tranzitul planetei Jupiter în semnul Balanță este aceea de a activa în noi pe atât de mult „frumos” și de a-l așeza în sufletul nostru sau al altuia pe cât de mult „urât” au descărcat alții în noi.

Tot în data de 9 iunie se perfectează și un eveniment de Lună Plină în Săgetător, fapt care îmi confirmă și mai mult că pentru a putea parcurge temele la care avem de lucrat în aceste patru lui este nevoie să le privim prin prisma nedreptății.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Afirmare și putere

Atunci când Axa Destinului (Nodurile Lunare) activează elementele foc (Leu) și aer (Vărsător) intuim că urmează o perioadă dinamică. Atâta timp cât Nodul de Nord în Leu se află în casa a IX-a a momentului (ghidul, cel care îi învață pe alții) iar Soarele în casa a VI-a (ocupație, job) această mișcare se va resimți mai ales în zona matur profesională. Aerul va întreține întotdeauna focul dar tot el îl poate și stinge atunci când viteza cu care vrem să se petreacă lucrurile depășește capacitatea noastră de a asimila suflul de schimbări care se îndreaptă spre noi. Din 9 mai 2017 și până în 5 noiembrie 2018 axa Nodurilor Lunare va traversa un tărâm regal al semnelor Leu-Vărsător, perioada în care cea mai importantă lecție care ni se va preda este cea a puterii asociate cu valorile materiale. Regalitatea sau măreția unui om nu o vom putea egala mai deloc cu poziția lui profesională sau socială iar cel mai interesant lucru de analizat în jurul nostru va fi să observăm verticalitatea și integritatea unui om atunci când se va afla lângă cel în care vede puterea.

Lupta pentru afirmare nu spune nimic despre capacitatea unui om de a fi leader, la fel și volumul de informații sau cunoștințe pe care îl deții nu este tot una cu a știi ce să faci cu oamenii din jurul tău, acei oameni de care devii responsabil ca leader să îi ghidezi în a-și găsi felia pe care ei se simt utili și sunt maxim capabili să performeze. În următorul an jumate ne vom învârti îndeosebi în jurul subiectelor afirmare și putere, lecții care vor aduce în prim plan faptul că urcarea ta pe scenă nu poate avea loc atâta timp cât tu nu ai capacitatea de a susține pe cei din echipa ta să urce la rândul lor. Este o lecție și ca urmare doar cu temele făcute vom putea păstra sau obține „eticheta” pe care ne-o dorim.

Drumul spre afirmare își are începutul în a-ți cunoaște și accepta în primul rând propriile slăbiciuni. Pentru că omul care vorbește de ceea ce nu poate sau nu se pricepe să facă este în același timp foarte conștient de cea mai putere a lui. Una fără alta nu se poate, pentru că putința va fi mereu în oglindă cu neputința în fiecare din noi. Astfel, atunci când eu fug de a-mi recunoaște propria slăbiciune voi căuta să o scot pe altuia în văzul lumii pentru ca eu să rămân, în mod iluzoriu, doar cu puterea. Făcând acest lucru, inconștient încerc să deviez atenția celorlalți de la propria-mi persoană către slăbiciunile altora, tocmai pentru ca alții să nu vadă în mine ceea ce eu nu pot.

Este un an jumate de muncă și dinamică, dar o muncă ale cărei rezultate se vor vedea doar acolo unde suntem autentici în ceea ce facem. Suntem autentici atunci când recunoaștem ceea ce nu știm să facem dar vrem și putem să învățăm sau atunci când recunoaștem ceea ce nu putem să facem și faptul că nici nu vom putea în timpul în care ni se cere. Și nu în ultimul rând, sunt autentic atunci când știu foarte bine care îmi este cea mai mare capacitate și lucrez prin ea pentru a performa în zona în care activez.

Zilele acestea vă recomand să reflectați la voi înșivă ca putere sau succes și imaginați-vă că pentru a avea toate acestea vi se cere un singur lucru, și anume, să puneți în centrul atenției tuturor cea mai mare neputință a voastră. Cum vă simțiți făcând acest lucru?

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , | Lasă un comentariu

Teama de eșec

Una din lecțiile importante ale vieții este aceea de a învăța să pierzi sau mai bine zis de a semnifica corect pierderea. Ni s-a inoculat ideea încă din copilărie, dar mai ales începând cu primii ani ai școlii, cum că a învăța să pierzi înseamnă a renunța. Și anume, acolo unde nu ai reușit ceva ce ți-ai propus trebuie să încetezi să mai ridici ochii sau să îți auzi glasul. Cu alte cuvinte, dacă eu am eșuat într-o zonă atunci eu în acel domeniu nu exist. Nu sunt necesare cuvinte din partea altora ca să preluăm această convingere și din nefericire este unul din principiile cu care trăim o viața fără să ne dăm seama că îl avem bine întipărit în noi. Cu siguranță fiecare am trăit momente când în mijlocul unei înfrângeri am căutat în interiorul nostru speranța și pornind de aici alt drum sau altă soluție de a ajunge acolo unde ne dorim. Despre aceste momente vorbim acum, când trăind sentimentul unei bătălii pierdute întotdeauna se găsește cineva să te convingă că nu mai este cazul să continui războiul acum că ai pierdut până și a o suta bătălie.

A învăța să pierzi nu înseamnă a renunța ci a-ți accepta pierderea, a o trăi ca mai apoi să poți discerne de fapt ce ai reușit să câștigi în aceea bătălie. Este foarte important să îți dai voie să simți în interiorul tău un eșec pentru că asta te face să EXIȘTI și să găsești puterea de a continua în aceea zonă a vieții tale. Nu ai ajuns unde ți-ai dorit, dar ce resurse ai găsit în tine să duci aceea bătălie? Pune degetul pe ele pentru că vei avea nevoie de aceste rezerve în următoarea înfruntare spre care ești ghidat. Pe scurt cam asta înseamnă a-ți învinge teama de eșec, și anume a-ți asuma mai multe pierderi, din care ai și de câștigat, pentru a învinge un război. Când nu îți poți asuma eșecul unei călătorii, care este parte din înconjurul lumii tale, cu siguranță teama de eșec este cea care te va face ca după prima călătorie să te întorci de unde ai plecat.

În data de 26 aprilie 2017 se perfectează un eveniment de Lună nouă în Taur în casa a IX-a momentului. O casă care ne arată după ce convingeri funcționăm și unde își au acestea rădăcinile. Teama de a pierde este adusă la suprafață destul de evident în următoarea perioadă, la fel și reacțiile ce se nasc de aici față de noi înșine sau față de ceilalți. Lecția principală pe care o marchează acest eveniment de Lună Nouă este teama de eșec și cum ne conduce ea alegerile în viața de zi cu zi. De fapt este o avanpremieră la perioada ce urmează până în data de 16 mai 2017, când planetele Marte (teama, cel care are de luptat) și Mercur (discernământul, cel care mai are de învățat) sunt în recepție mutuală de domiciliu. Cu alte cuvinte, mentalul este unul foarte ascuțit acum și putem conștientiza destul de spontan de unde își are rădăcinile teama noastră de eșec și cum ne raportăm la ea.

Vă doresc zile cu maximă luciditate!

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Eu pot, rămâne să și vreau

Îmi pot defini starea de fericire doar atunci când stând în ceea ce mă doare îmi găsesc forța să-i dau și suferinței propria definiție. Pentru că acolo unde caut lumină se înțelege de la sine că există un întuneric care mă sperie și mă constrânge. Altfel nu aș căuta-o. Devine frumos și evolutiv pentru fiecare din noi perioada de după momentul când am atins aceea lumină care mă face fericit. Pentru că din acel moment, în orice întuneric aș cădea sau m-aș regăsi nu mai există nimic de neînvins. Am încredere în mine că odată ce am găsit drumul spre Soare, în orice necunoscut m-aș provoca să mă avânt de acum înainte voi putea găsi întotdeauna drumul înapoi spre casă. Iar asta mă face să mă definesc ca un OM invincibil în fața temerilor sau îndoielilor mele. Din acel moment știu că pot, iar asta pune o cărămidă la ceea ce se numește stimă de sine.

Una din lecțiile de viață pe care le simbolizează semnul Taur este legat de stima de sine și încrederea în forțele proprii. Normal că drumul acestei lecții este diferit pentru fiecare dintre noi, însă toate drumurile acestei lecții au un nod comun pentru toți și anume iubirea și descătușarea inimii. Să încerci să ocolești acest nod este ca și cum vrei să te simți hrănit dar nu vrei să mesteci și să deguști mâncarea pentru asta.  Ai putea fi hrănit prin perfuzii dar prin asta ar însemna că alegi să fi un om bolnav, imobilizat la pat și fără de putere. A degusta înseamnă a simți, a percepe și mai apoi a defini ceea ce simți. Simți mâhnire sau întristare? Nu fugi din aceea stare ci mai degrabă încearcă să identifici ceea ce te duce acolo. Nu uita că drumul spre lumină îl avem de parcurs doar prin întuneric!

Acum câțiva ani, mi-am spus cu cea mai mare convingere, mai precis prin noiembrie 2014, că ”Vreau să fiu fericită!” și mi-am repetat asta de multe ori pe drumul meu. Cu cât cauți acel ceva care știi că îți aduce împlinirea, paradoxal, cu atât mai mult „negru sub unghie” ți se arată că ai de înțeles și curățat. Iar cu fiecare pas, ai nevoie de și mai multă determinare pentru a-ți continua lupta. M-am simți de multe ori amăgită sau ca și cum cineva mi-a arătat răsplata de la capătul drumului însă nu mi-a arătat tot ceea ce aveam de făcut până la a o primi. Doar știam că acest drum pot să-l parcurg. Este foarte frustant să lupți pe bucăți crezând că cu fiecare izbândă aceasta este si finalul cursei și „decernarea premiilor”. Este frustrant prin prisma acelui moment când realizezi că pănă la răsplată, încă, mai ai ceva de făcut. A fost întunericul meu și ceea ce am lăsat în urma mea din trecutul altor vieți. Acel „negru de sub unghie” pe care mi l-am definit și curățat, poveste care pentru mine s-a încheiat în ziua de 5 aprilie 2017.

În zilele de 5, 6 aprilie 2017 am parcurs cu toții o zonă de vid și de trecere între două lumi simbolizat de aflarea planetei Saturn în punctul său de stație înainte de retrogradre. Aceste zile au fost cumva o ultima șansă, pentru cei care și-au făcut niște teme, în care se putea trece dintr-o veche poveste într-una nouă. Am învățat, în luna de zile premergătoare datei de 5 aprilie, că nu este îndeajuns să realizezi ceea ce ți-ai luat de îndeplinit și să atingi un prag. La capătul drumului a trebuit să fiu foarte fermă cu mine însămi și cu celălalt că voi trece, singură sau de mână cu el, de acest prag în altă poveste. Știam că fără acestă trecere nu am cum să valorific tot ceea ce am realizat în ultimii doi ani jumate. Interesant este că această determinare și acest ultimatum pe care l-am simțit a-l pune au fost necesare pentru a putea ieși din vechea poveste, pentru a putea delimita și pentru a tranșa ceva vechi de ceva nou. Să-l las pe celălalt să decidă trecerea acestui prag de mână cu mine prin această zonă de vid, a fost momentul când am înțeles că doar așa îmi puteam primi răsplata. Și anume prin determinare, asumarea unei iubiri pierdute și oferirea liberului arbitru celuilalt să decidă pentru viața lui.

Asumată pe pierdere fiind, mare mi-a fost mirarea când celălalt a luat decizia să mă însoțească în această trecere. Sunt fericită că am ajuns aici în noua poveste de mână cu el, moment în care pot să-mi definesc atât durerea cât și starea mea de fericire. Le pot distinge dar foarte interesant este cum una fără altă nu există, cum se întrepătrund și cum își fac loc una alteia să se manifeste.

Suferința este aceea cupă de vin pe care o ai de băut până la ultimă picătură pentru a-i putea înțelege darul, și anume starea de fericire și beatitudine care se naște în tine după ce ai degustat tot ce ți-ai turnat în pahar.

Printre altele, mâine avem un eveniment de Lună Plină în Balanță care ne amintește tocmai de drumul definirii acestei stări de fericire și lecția descătușării inimii noastre pentru a ajunge la stima de sine.  Astfel, vă doresc deschiderea să degustați vinul pe care vi l-ați luat de băut și perseverența necesară după fiecăre înghițitură!

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Ochii care te privesc cu căldură

Cu toţii ne dorim să fim mai mult şi mai capabili sau cel puţin mimăm acest lucru de multe ori. Spun că mimăm pentru că a fi mai mult presupune efortul transformării a ceea ce am fost ieri sau în trecutul nostru și nu alegerea a aceluiași eu care am fost ieri.

Axa Nodurilor Lunare sau Axa Destinului reprezintă în astrologie axa formată de două puncte virtuale aflate în opoziţie, puncte în care orbita Lunii interesectează Ecliptica. Nodul de Nord reprezintă dharma, sensul şi misiunea acestei încarnări, pe când Nodul Sud reprezintă karma, ceea ce avem de înţeles, transformat şi încheiat din trecutul altor vieţi. Modul cum ne raportăm la acest Nod Sud şi cât de mult muncim să ne înţelegem acolo ca emoţii, afecte, neputinţe şi trăiri este direct proporţional cu avântul pe care ni-l luăm în misiunea personală în această viață spre Nodul Nord. Să înţelegem cine am fost în acest punct karmic, Universul şi ghizii noştri ne trimit în diverse experienţe de viaţă, ne naştem într-o anumită familie pentru a putea observa şi conştientiza cine am fost noi în trecut şi cum se manifestă acel Eu în viaţa pe care o trăiesc acum. Ce mi-am dat seama din munca mea de până acum este faptul că nu ţi se poate deschide o poartă prin care să evoluezi în această viaţă (dharma) atâta timp cât tu însuţi nu ai luat decizia de a deschide o uşă în trecutul altor vieţi (karma), o uşă pe care să intri şi să încerci ca ceea ce găseşti acolo să transformi şi să arzi. Doare al naibii de tare transformarea pentru că presupune suferinţa arderii a ceea ce ne împiedică acum să fim mai mult. Nebun să fiu să mă pun singur „pe rug”, ar spune unii. Într-adevăr, acest lucru presupune un sacrificiu de sine, este o pierdere pentru că vom privi arzând nu numai ceea ce ne ţinea în suferinţă, frustrările sau stagnarea ci „beneficiile” pe care ni ne luăm jucând rolul unui Eu toxic.

Când tu vei pune mâna pe clanţa unei uşi să o deschizi pentru a face curăţenie în trecut, Divinitatea va deschide vizibil în acelaşi moment o altă uşă pentru tine prin care să poţi intra şi să descoperi alte resurse ale tale. În fața ta există o uşă deschisă dar prin care nu poate păşi nimeni în locul tău. Nimeni nu îţi poate urma misiunea decât tu însuţi, iar decizia îţi aparţine. Presupune curaj să atingi mânerul clanţei dar şi să pășești dincolo de prag. De aceea majoritatea dintre noi sunt cei care rămân în faţa unei uşi mult timp din viaţa lor cautând oportunităţi în orice altă parte în afară de locul unde li s-a deschis o cale, uşa din faţa lor. De ce? Poate pentru că este prea aproape de mine, acum şi nu mâine, iar asta pune presiune pe mine să nu mai amân. Pentru că mi se cere prezenţă, acţiune şi curaj şi prefer mai degrabă să plătesc pentru fuga şi comoditatea mea preţul de a fi veşnic victima neputinţei. Atunci când caut şansele în altă parte fug de fapt de misiunea vieţii mele, fug de fapt de singura şansa palpabilă pe care o am acum şi sfidez deschiderea care mi se oferă spre o altfel de viaţă.

Luna Nouă în semnul Berbec din 28 martie 2017 este însoțită îndeaproape de planeta Venus, aflată în mișcare retrogradă tot în semnul Berbec. Aceasta formează cu Axa destinului aspectele de inconjunţie 150gr. (Venus R – Nodul de Nord) şi semisextil 30gr. (Venus R – Nodul de Sud). Cu alte cuvinte, nu mă forţează nimeni şi nimic să stau în banca mea (karma) ca şi până acum iar asta mă linişteşte. Sunt relaxat poate pentru că este vorba doar de o singură persoană şi de o uşă deschisă pe care pot să intru. Nu ştie nimeni de această uşă, decât eu şi cu tine iar asta mă linişteste din nou, pentru că pot fugi fără să dezamăgesc multă lume. Decât pe tine, tu care oricum poţi duce, tu care mă cunoşti cum sunt şi ai cărui ochi m-au privit întotdeauna cu căldură fără nicio lacrimă de judecată asupra mea.

Această Luna Nouă în Berbec succede momentului de echinocţiu de primăvară, ingresul Soarelui în Berbec din 20 martie 2017. În preajma acestui eveniment de Lună Nouă se urseşte cumva mersul lucrurilor pentru cel mult un an de zile de acum înainte. De aceea alegerile noastre de acum vor avea un impact mai puternic în viitorul apropiat decât putem contura acum cu ochii minţii. Fiind în conjunţie cu planeta Venus, aflată în mers aparent retrograd, tot ceea ce vom îndrăzni să facem acum ni se cere să alegem în inimă. Pentru că doar așezați în lumina iubirii, teama şi întunericul nu pot să ne stăpânească. Nefiind forţaţi acum de nicio împrejurare, tendinţa este să alegem ce este mai comod, ce ştim deja să facem fiind pătrunşi de teama unei noi vieţi, de misiunea pe care o avem de împlinit. Iar când vei alege ia în considerare că poate cea(cel) care te priveşte cu iubire fără să te judece are de urmat alături de tine misiunea vieţii ei(lui). Iar fără tine este ca şi cum ar merge fără un picior pe propriul drum, chiar dacă va reuşi să-şi menţină în lipsa ta echilibrul.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Față în față

Opoziția în astrologie este un aspect dinamic al contrariilor și al conflictului la vedere sau stând față în față fără să am un as în mâneca sau un cuțit de rezervă prin care să pot înjunghia pe la spate „inamicul”. De aceea se și consideră casa VII (tu), opusă casei I (eu), ca fiind într-o astrogramă casa dușmanilor văzuți și știuți. Fața în față este din punctul meu de vedere cea mai benefică poziție atunci când vrei să închei un parteneriat sau atunci când ai o discuție cu partenerul de cuplu și vrei ca ea să fie constructivă. Mi-am dat seama de acest lucru de curând când în timpul unei discuții contradictorii cu cineva drag m-am așezat spontan pe un scaun în fața lui păstrând o distanță prielnică pentru oxigenare. Spontan, astfel încât să nu apuce să-mi întoarcă spatele și să-și poată ascundă ochii de privirea mea. Pentru că odată ce eu am curajul de a privi în ochi ceva ce nu îmi place, va prinde și celălalt curaj să aducă în lumina atenției lui acel lucru la care să reflecteze.

Tot din această poziție de duel se consideră că se formează și o masă a negocierilor, acolo unde dacă eu cer celuilalt să ducă gunoiul zilnic el îmi poate spune că va face asta în schimbul unei cămăși călcate în fiecare dimineață. Însă, sunt lucruri care se pot negocia într-un parteneriat pentru a putea merge înainte și alte materiale de lucru care nu pot fi plimbate de la unul la celălalt, pentru că ele reprezintă fundația acelui cuplu. Dacă angajamentul de a duce gunoiul sau de a călca o cămașă se poate schimba de la unul la celălalt, angajamentul de a fi loial atâta timp cât ești în acel cuplu este comun ambilor parteneri și reprezintă structura de bază a cuplului. La fel și în afaceri, există termeni contractuali care trebuie respectați de ambele părți și aspecte care sunt negociabile între părți sau cu alte cuvinte beneficii care au efect de o parte în condițiile respectării unui angajament de cealaltă parte.

Atât în zona profesională cât și în iubire, sunt două „straturi de pământ” pe care se poate așeza un parteneriat benefic ambelor părți. Unul de bază care ține în picioare acel contract și fără de care „în doi” nu ar putea să existe și un strat în care dorințele se pot negocia și în care lucrurile sunt într-o mișcare continuă. În această a doua zonă au loc de fapt luptele și contradicțiile între cei doi, conflicte fără de care nu ar exista evoluție în cuplu. Și tot în această zonă doi oameni pot rupe în mod sănătos un parteneriat atunci când în această uniune cei doi simt că nu se mai hrănesc și că nu mai evoluează ca indivizi. Se poate termina un parteneriat fără să cutremurăm primul strat pe care am stat împreună până acum dar pentru asta este nevoie de curajul ambelor părți de a sta față în față, de a spune lucrurilor pe nume și a accepta o realitate. Și anume, că acolo unde lucrurile se pun de regulă în mișcare acum nimic nu mai are viață.

Când doi oameni se despart din stratul doi de așezare, chiar dacă doare, lucrurile sunt făcute în lumină, cu sinceritate și cei doi își vor continua drumul păstrând în structura lor acel strat unu pe care au crescut până atunci. Ieși dintr-o astfel de experiență ca și cum s-a așezat ceva în tine și te-ai ancorat mai mult în viața ta. Când doi oameni se despart din stratul unu de așezare, lucrurile sunt făcute pe ascuns, acei termeni comuni ai parteneriatului sunt nerespectați și apare durerea faptului că ai fost înșelat și zdrobit. După o astfel de despărțire îți continui drumul debusolat și panicat, fără să poți păstra în tine aceea fundație pe care până atunci ai crescut, fără să îți poți de fapt integra aceea relație și acel timp petrecut în doi.  Ieși dintr-o astfel de experiență ca și cum porți un gol în tine și de care vei fugi de acum înainte cât poți de mult pentru a nu-l mai simți.

Este o vreme a privitului în ochi, a opoziției și a alegerilor. Pe axa Berbec – Balanță sunt acum mișcări astrale care simbolizează o posibilă ruptură/tranșare a unor parteneriate dar și o posibilă ruptură/ tranșare între Cine am fost eu ieri? și Cine vreau sa fiu eu mâine? Dacă această tranșare o ai de făcut în tine însuți, fă-o după ce ai pus pe foaie toate experiențele și ți-ai integrat aceea perioadă. Dacă această ruptură crezi că o ai de făcut într-un parteneriat, fă-o de data asta în lumina ochilor celuilalt. Oricum ar fi genul acestei tranșări în viața ta, cu siguranță va aduce cu sine și o schimbare de destin [Saturn în Săgetător face un aspect fluent la axa Berbec (tranzitează Venus retrograd și Marte, Uranus în mișcare directă) – Balanță (tranzitează Jupiter retrograd)].

În perioada 4 martie – 15 aprilie, planeta Venus este în mișcare retrogradă și activează necesitatea unei revizuiri individuale. Este o perioadă cu analiză, concentrare, forță și curaj. Și mă opresc aici cu povestea mea pentru că restul o să fie interpretarea voastră personală a ceea ce vi se transmite de către călăuzitorii voștri să urmați.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu