Trebuie

Din 7 mai 2017 Nodul de Nord traversează ultimul decan din semnul Leu și iese din acest decan în data de 7 noiembrie 2017, perioadă în care am resimțim cu toții influența planetei Marte asupra lecției momentului pe care o parcurgem acum cu toții. Așa că, încă traversăm o perioadă în care avem curajul să facem lucruri noi și să începem să ne angajăm pe anumite drumuri pe care le-am evitat înainte cu destul de multă încăpățânare. Acolo unde se poziționează planeta Marte într-o hartă natală sau într-un tranzit are loc o descărcare de informații noi, lucru care nu are cum să nu ne rupă de la cotidian și de la ce știam că funcționează pentru noi pănă acum. Nodul de Nord în ultimul decan al semnului Leu activează o asociere între Soare (ceea ce suntem) și Marte (ceea ce putem sau nu) care a făcut ca în această perioadă să trăim intens momente de succes personal (aprindere bruscă a luminii Soarelui din noi) urmate mai apoi de  momente dure de neputință (stingere bruscă a luminii Soarelui din noi). Aceste șase luni reprezintă o perioadă în care facem trecerea de la ceea ce știam că suntem în stare la ceea ce trebuie să facem de acum înainte și unde trebuie să mai lucrăm cu noi. De aceea multe din proiectele care au fost amânate de mult timp au luat avânt acum și au nevoie să fie finalizate.

Ne bucurăm de liniștea lucrului ușor de făcut și în același timp facem efortul să ne pregătim pentru o nouă etapă în care instrumentele și elementele cu care este nevoie să lucrăm nu le cunoaștem mai deloc. Mă întreba cineva acum câteva zile dacă există vreo perioadă în care nu există o lecție a momentului și în care este doar  liniște și pace. Nimic nu este static în noi și în jurul nostru, ci suntem prinși într-o dinamică și schimbare continuă iar asta este bine pentru noi.

Deși nici mie nu îmi place când mi se se cere ceva cu titlu de trebuie, zonele de trecere între două etape sunt asociate în astrologie gradului 29˚ dintr-un semn. Acesta semnifică ceva care trebuie făcut tocmai pentru că marchează o etapă care se încheie și în care încă ne mai sunt activate capacitățile de a realiza cu suuces misiunea pe care ne-am luat-o. Discenământul față de iritarea lui „trebuie” a fost foarte evident în aceste zile dat fiind faptul că din 22 septembrie 2017 Soarele a pășit din gradul 29 Fecioară în gradul 0 Balanță sărbătorind astfel echinocțiul de toamnă. Încercați să vă așezați emoțional lăngă acesta trebuință a pregătirii trecerii în altă etapă și să identificați asupra căror lucruri aveți nevoie să lucrați. Cum? Pornind de la ceea ce vă irită și vă aduce într-o stare de nervozitate. Starea de iritare este un efect al presiunii pe care o percepem inconștient auspra noastră de a ne face temele.

De la determinare și acțiune (Marte) vom trece la înțelegere și aprofundare (Jupiter), al doilea decan de foc în care vom intra din 7 noiembrie fiind guvernat de planeta Jupiter. Însă, nu ne putem extinde conștiința a ceea ce suntem atâta timp cât alegem să folosim același combustibil de pănă acum. Dacă pănă acum ceea ce mă motiva să lupt era vindecarea unei suferințe emoționale este timpul să îmi doresc să înțeleg mai multe despre mine motivându-mă altfel decât prin suferință.

Cu drag, Niki

Anunțuri
Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Smerenie

Deși la prima vedere am definit smerenia ca aceea capacitate de a pleca capul în fața cuiva mai sus ca mine, am descoperit de curând o altă valență a ei. Smerenia este aceea capacitate de a îngenunchia în fața cuiva mai jos ca mine pentru ca eu să pot auzi, privi și înțelege mai bine locul în care mă aflu și ființele care locuiesc acolo. Dacă nu aș face acest lucru atunci cu siguranță nu aș putea să-l ajut pe cel din fața mea și totodată nici pe mine.

În articolul trecut v-am vorbit despre „totul și nimic” și continui cu această idee în ceea ce privește puterea fiecăruia și ceea ce a cunoscut despre el că poate pănă acum. Acestă putință duce negreșit la nașterea orgoliului, care mi-ar ține mie ștacheta sus indiferent de dinamica puterii mele de acum înainte. Ceea ce am putut să fac o dată este posibil să moară în orice moment ceea ce poate face din mine un om incapabil. Nu contează cum am ajuns aici, prin boală sau pierdere, însă am realizat că odată ce accept despre mine că pot pierde această capacitate atunci nu mă mai agăț de orgoliu și ca atare nu mi-l mai hrănesc. Doar în acest moment am început să înțeleg ce este smerenia.

În astrologie semnul Leu este asociat orgoliului, semn în care pentru perioada 22 iulie – 22 august 2017 au activat împreună planeta Marte și Soarele în aspecte fluente cu Jupiter în Balanța și Saturn în Săgetător. A fost o perioadă continuă de încercări  și experiențe neplăcute (Saturn asigură testele, marile încercări iar Jupiter oferă continuitate și expandare) pe care le-am trăit tocmai pentru a ne privi prin prisma orgoliului și în ce zonă a vieții noastre ne căznim cel mai tare să-l hrănim chiar dacă suntem în cădere.

În perioada 5 – 23 septembrie 2017 planeta Marte și Soarele vor activa împreună dar de data aceasta în următorul semn și anume în Fecioară. Fiind un semn de pământ, această perioadă ne ajută să ne cunoaștem capacitatea de a materializa o idee sau dorință dar în același timp ne face să discernem mai mult vremelnicia a tot ce poate fi atins și măsurat. Acest discernământ al efemurului ne ajută să putem privi mai mult în noi acel „nimic” și să putem îngenunchia în fața celui care nu poate ceea ce eu pot acum. Începi să înțelegi smerenia abia atunci când îngenunchind în fața celui care nu poate, realizezi că ai îngenunchiat de fapt înaintea ta.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Totul și nimic

„Totul sau nimic” a devenit pentru mine de curând „Totul și nimic”. Zâmbesc când scriu acest lucru pentru că am realizat cât de liniștitor este pentru mine. Știti cum este asta? Ca atunci când călătorești prin viața ta crezând că pe ceea ce tu pășești este nimicul iar la sfărșitul călătoriei vei găsi totul. Convingerea acesta nu face decât să ne alimenteze sentimentele de înstrăinare, neparticipare la ceea ce se întâmplă în locul în care ne aflăm și o așteptare ciudată a defășurării poveștii pentru a pleca mai repede acasă.

Acolo unde este nimic privește mai adânc și vei găsi totul, pentru că o zonă aridă își are puterea ei de a extrage din nou focul din pământ și a erupe. Acolo unde este totul privește mai sus și vei găsi nimicul, pentru că cu cât vei atinge mai mult măreția din înaltul cerului cu atât ți se vor înmuia mai tare genunchii din cauza înălțimii.

În fiecare din noi este atât neputință cât și putere, nimicnicie cât și atotputernicie. Atata timp cât nu ni le acceptăm pe fiecare din ele, ne vom regăsi în mod repetat în experiențe de viață care ne îndeamnă să le privim în noi. Continui să rămân în picioare în urma unor situații grele de viață până când o să înțeleg cât de capabil sunt și pot să accept această putere din mine în locul și momentul în care mă aflu. Continui să trăiesc eșecul și puținul din viața mea până când o să înțeleg și accept neputința din mine în locul și momentul în care mă aflu.

Până în data de 13 august conjuncția Marte – Soare în Leu formează un aspect aplicant de trigon cu planeta Saturn, simbol al delimitărilor și granițelor dar totodată și al întregului. Planeta Jupiter în Balanță face și ea ca lucrurile să capete contur dar și claritate în ceea ce privește „partea și întregul” din noi. Dat fiind faptul că Soarele se află în conjuncție cu planeta Marte cel mai probabil putem ajunge la astfel de insight-uri trecând prin emoții ca furie sau frică. Eu una m-am liniștit de când am realizat că oriunde mă voi afla, acolo voi găsi și nimicul și totul din mine. Pentru că asta mă face să fiu mai prezentă în viața mea, să nu îmi fie teamă sau rușine de acele momente când o să fie nevoie să trec de la totul la nimic și să înțeleg și îmbrățisez smerenia în acele momente când o să fie nevoie să trec de la nimic la totul.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Greșeala este omenească

Asumarea presupune, printre altele, capacitatea de a-ți recunoaște acțiunile mai puțin lăudabile într-o anume situație, acțiuni care pot fi de genul:

  • a omite să faci un anume lucru,
  • a schimba cursul unei misiuni într-o direcție greșită ca urmare a unei decizii personale etc.

Greșeala este omenească dar atunci când aceasta nu este recunoscută în fața celuilalt se traduce prin neasumare. Atunci când nu accepți la tine însuți faptul că ai greșit nu poți să accepți nici abaterile celorlalți și asta duce la nașterea unor reacții impulsive de a pune pe ceilalți la zid și de a-i pedepsi. Și cum infinitul din jurul nostru se conturează prin polarități, atâta timp cât eu sunt perfect inseamnă că celălalt poate fi doar imperfect iar asta devine inadmisibil. Cu cât eu pot mai mult să îmi accept greșelile și să mă scuz în fața celuilalt cu atât mai mult în ochii mei se va oglindi un om asemănător mie, mult mai aproape de mine și cu care pot să mențin un echilibru.

„Îmi cer scuze” se simte de partea cealaltă și este unul autentic doar după ce eu însumi am putut să exprim ceea ce s-a întămplat sau cum mă simt legat de aceea situație. Un om care își asumă o poziție de putere și poate să o ducă este acela care atunci când va primi „o palmă” aceasta nu se va resimți dincolo de el. Tocmai, pentru că și-a asumat-o și reușește să o conțină fără să se ferească de ea și să o proiecteze mai departe pe alții din jur. Astfel, un om asumat în fața greșelilor creează el însuși un zid de apărare pentru ceilalți pe care îi coordonează și nu îi va lipi de un zid al pedepsei atunci când aceștia vor greși la rândul lor.

În mare, până la sfârșitul lunii iulie opoziția Venus în Gemeni – Saturn în Săgetător frânează simțitor tendința de a da vina pe alții (Venus în aspect de sextil cu Uranus în Berbec) sau de a căuta un țap ispășitor pentru situații în care am contribuit la nașterea unor neajunsuri. Eu una sper că o să se audă în jurul nostru exprimări care presupun mai mult decât „Nu eu, ci …”. Este un moment prielnic pentru a vă cunoaște reacțiile vizavi de propriile greșeli, de a face un efort al exprimării lor și de a urmării efectele post-asumare.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Nedreptatea și granițele de care nu pot să trec

De ce ne este atât de greu să exprimăm ceea ce apreciem la oamenii din jurul nostru? Am observat cât la îndemână ne este o judecată aspră în comparație cu o apreciere sau a exprima constructiv ambele laturi, de genul îmi place/nu îmi place.

Devine un lux să apreciezi ”puținul frumos” dintr-un om atunci când poate punerea celuilalt într-o lumină bună de către tine însuți ar însemna ca tu să oferi mai mult altuia decât au făcut-o alții pentru tine. Iar acest lucru ți se pare nedrept.

Această judecată, inconștientă de multe ori, între ceea ce noi am primit și ce putem oferi altora nu face altceva decât să ne oprească din a aduce vieții noastre un plus valoare, de a depăși acele limite setate nouă de către alții. Luați orice temă din viața voastră la care ați înțeles că aveți de lucrat acum și cântăriți-o prin prisma nedreptății. Pentru că acolo unde intervine judecata drept/nedrept se află gardul de care tot încercați să treceți și nu reușiți să găsiți poarta de ieșire. Dacă, de exemplu, mi-am dat seama că ocolesc să depun efort acolo unde și îmi doresc să realizez ceva, aș putea să mă privesc de-a lungul timpului prin prisma nedreptății și să contemplu la tema „efort”. Poate eu nu pot depune aceste efort nici măcar pentru mine și ale mele dorințe, tocmai pentru că nici măcar mama mea nu l-a depus să mă păstreze la sânul ei și să mă hrănească. Iar acest lucru, inconștient, îl evaluez ca fiind nedrept.

Pe de altă parte, atâta timp cât pentru mine ceva este nedrept, înseamnă că încă nu am ajuns să pot ierta aceea persoana care mi-a oferit mai mereu critică și deloc apreciere sau femeia care m-a născut și care nu a depus efortul să fie mamă pentru mine. Atunci când refuz să apreciez pe ceilalți sau atunci când refuz să depun efortul de a mă crește, realizez poate că ăsta e singurul meu strigăt de răzbunare și singura modalitate de a-mi exprima durerea nedreptății trăite.

Din data de 9 iunie 2017, planeta Jupiter revine în mers direct prin semnul Balanței, semn pe care îl va tranzita până în data de 10 octombrie 2017. Aceste zile, premergătoare momentului de stație între retrogradare și mers direct, sunt foarte favorabile identificării contrângerilor pe care noi înșine ni le hrănim atunci când ceea ce a fost nedrept nu poate fi iertat. Sunt judecătorul suprem în această situație și nimeni nu îmi poate combate sentința decât eu însumi. Aleg să stau închis între pereții croiți de ceea ce a fost nedrept sau aleg să înțeleg rostul suferinței prin care am trecut și să contrabalansez talerul Balanței spre celălalt pol, și anume în a oferi mai mult decât alții au făcut-o pentru mine. Cu Jupiter (Marele Benefic, Justițiar dar și simbol al eliberării) aflat în Balanță (simbol al contrabalansării, mișcării în oglindă) avem șansa în următoarele patru luni să ne eliberăm punând pe celălalt taler mai mult din ceea ce alții nu au putut să facă pentru noi. Numai așa, ceea ce odinioară ne ținea la pământ poate începe să se ridice și astfel ridicându-ne putem privi toată povestea din altă perspectivă. Cu alte cuvinte, poarta de ieșire (cheia eliberării) pe care ne-o arată tranzitul planetei Jupiter în semnul Balanță este aceea de a activa în noi pe atât de mult „frumos” și de a-l așeza în sufletul nostru sau al altuia pe cât de mult „urât” au descărcat alții în noi.

Tot în data de 9 iunie se perfectează și un eveniment de Lună Plină în Săgetător, fapt care îmi confirmă și mai mult că pentru a putea parcurge temele la care avem de lucrat în aceste patru lui este nevoie să le privim prin prisma nedreptății.

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Afirmare și putere

Atunci când Axa Destinului (Nodurile Lunare) activează elementele foc (Leu) și aer (Vărsător) intuim că urmează o perioadă dinamică. Atâta timp cât Nodul de Nord în Leu se află în casa a IX-a a momentului (ghidul, cel care îi învață pe alții) iar Soarele în casa a VI-a (ocupație, job) această mișcare se va resimți mai ales în zona matur profesională. Aerul va întreține întotdeauna focul dar tot el îl poate și stinge atunci când viteza cu care vrem să se petreacă lucrurile depășește capacitatea noastră de a asimila suflul de schimbări care se îndreaptă spre noi. Din 9 mai 2017 și până în 5 noiembrie 2018 axa Nodurilor Lunare va traversa un tărâm regal al semnelor Leu-Vărsător, perioada în care cea mai importantă lecție care ni se va preda este cea a puterii asociate cu valorile materiale. Regalitatea sau măreția unui om nu o vom putea egala mai deloc cu poziția lui profesională sau socială iar cel mai interesant lucru de analizat în jurul nostru va fi să observăm verticalitatea și integritatea unui om atunci când se va afla lângă cel în care vede puterea.

Lupta pentru afirmare nu spune nimic despre capacitatea unui om de a fi leader, la fel și volumul de informații sau cunoștințe pe care îl deții nu este tot una cu a știi ce să faci cu oamenii din jurul tău, acei oameni de care devii responsabil ca leader să îi ghidezi în a-și găsi felia pe care ei se simt utili și sunt maxim capabili să performeze. În următorul an jumate ne vom învârti îndeosebi în jurul subiectelor afirmare și putere, lecții care vor aduce în prim plan faptul că urcarea ta pe scenă nu poate avea loc atâta timp cât tu nu ai capacitatea de a susține pe cei din echipa ta să urce la rândul lor. Este o lecție și ca urmare doar cu temele făcute vom putea păstra sau obține „eticheta” pe care ne-o dorim.

Drumul spre afirmare își are începutul în a-ți cunoaște și accepta în primul rând propriile slăbiciuni. Pentru că omul care vorbește de ceea ce nu poate sau nu se pricepe să facă este în același timp foarte conștient de cea mai putere a lui. Una fără alta nu se poate, pentru că putința va fi mereu în oglindă cu neputința în fiecare din noi. Astfel, atunci când eu fug de a-mi recunoaște propria slăbiciune voi căuta să o scot pe altuia în văzul lumii pentru ca eu să rămân, în mod iluzoriu, doar cu puterea. Făcând acest lucru, inconștient încerc să deviez atenția celorlalți de la propria-mi persoană către slăbiciunile altora, tocmai pentru ca alții să nu vadă în mine ceea ce eu nu pot.

Este un an jumate de muncă și dinamică, dar o muncă ale cărei rezultate se vor vedea doar acolo unde suntem autentici în ceea ce facem. Suntem autentici atunci când recunoaștem ceea ce nu știm să facem dar vrem și putem să învățăm sau atunci când recunoaștem ceea ce nu putem să facem și faptul că nici nu vom putea în timpul în care ni se cere. Și nu în ultimul rând, sunt autentic atunci când știu foarte bine care îmi este cea mai mare capacitate și lucrez prin ea pentru a performa în zona în care activez.

Zilele acestea vă recomand să reflectați la voi înșivă ca putere sau succes și imaginați-vă că pentru a avea toate acestea vi se cere un singur lucru, și anume, să puneți în centrul atenției tuturor cea mai mare neputință a voastră. Cum vă simțiți făcând acest lucru?

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , | Lasă un comentariu

Teama de eșec

Una din lecțiile importante ale vieții este aceea de a învăța să pierzi sau mai bine zis de a semnifica corect pierderea. Ni s-a inoculat ideea încă din copilărie, dar mai ales începând cu primii ani ai școlii, cum că a învăța să pierzi înseamnă a renunța. Și anume, acolo unde nu ai reușit ceva ce ți-ai propus trebuie să încetezi să mai ridici ochii sau să îți auzi glasul. Cu alte cuvinte, dacă eu am eșuat într-o zonă atunci eu în acel domeniu nu exist. Nu sunt necesare cuvinte din partea altora ca să preluăm această convingere și din nefericire este unul din principiile cu care trăim o viața fără să ne dăm seama că îl avem bine întipărit în noi. Cu siguranță fiecare am trăit momente când în mijlocul unei înfrângeri am căutat în interiorul nostru speranța și pornind de aici alt drum sau altă soluție de a ajunge acolo unde ne dorim. Despre aceste momente vorbim acum, când trăind sentimentul unei bătălii pierdute întotdeauna se găsește cineva să te convingă că nu mai este cazul să continui războiul acum că ai pierdut până și a o suta bătălie.

A învăța să pierzi nu înseamnă a renunța ci a-ți accepta pierderea, a o trăi ca mai apoi să poți discerne de fapt ce ai reușit să câștigi în aceea bătălie. Este foarte important să îți dai voie să simți în interiorul tău un eșec pentru că asta te face să EXIȘTI și să găsești puterea de a continua în aceea zonă a vieții tale. Nu ai ajuns unde ți-ai dorit, dar ce resurse ai găsit în tine să duci aceea bătălie? Pune degetul pe ele pentru că vei avea nevoie de aceste rezerve în următoarea înfruntare spre care ești ghidat. Pe scurt cam asta înseamnă a-ți învinge teama de eșec, și anume a-ți asuma mai multe pierderi, din care ai și de câștigat, pentru a învinge un război. Când nu îți poți asuma eșecul unei călătorii, care este parte din înconjurul lumii tale, cu siguranță teama de eșec este cea care te va face ca după prima călătorie să te întorci de unde ai plecat.

În data de 26 aprilie 2017 se perfectează un eveniment de Lună nouă în Taur în casa a IX-a momentului. O casă care ne arată după ce convingeri funcționăm și unde își au acestea rădăcinile. Teama de a pierde este adusă la suprafață destul de evident în următoarea perioadă, la fel și reacțiile ce se nasc de aici față de noi înșine sau față de ceilalți. Lecția principală pe care o marchează acest eveniment de Lună Nouă este teama de eșec și cum ne conduce ea alegerile în viața de zi cu zi. De fapt este o avanpremieră la perioada ce urmează până în data de 16 mai 2017, când planetele Marte (teama, cel care are de luptat) și Mercur (discernământul, cel care mai are de învățat) sunt în recepție mutuală de domiciliu. Cu alte cuvinte, mentalul este unul foarte ascuțit acum și putem conștientiza destul de spontan de unde își are rădăcinile teama noastră de eșec și cum ne raportăm la ea.

Vă doresc zile cu maximă luciditate!

Cu drag, Niki

Publicat în Articole | Etichetat , , , | Lasă un comentariu